Kuban State Agrarian University is the largest center of science, education and innovation in the South Federal District, and is rated by the Ministry of Education as the best agrarian university in Russia. It is headed by the Kuban State Agrarian Scientific and Educational Association, which includes 29 agrarian organizations, 12 scientific research institutes of the Russian Academy of Agricultural Sciences, and 12 colleges and technical schools of the province.

Post-industrial society is also defined as a "post-class" society, reflecting the breakdown of the stable social structures and identities characteristic of industrial society. If before the status of an individual in a society was determined by his place in the economic structure, that is, by the class affiliation to which all other social characteristics were subordinated, now the status characteristic of the individual is determined by a multitude of factors, among which the increasing role is played by education and the (...) level of culture (according to P. Bourdieu "cultural capital"). On this basis, D. Bell and several other Western sociologists put forward the idea of a new "service" class. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

The paper continues the consideration of Hilbert mathematics to mathematics itself as an additional “dimension” allowing for the most difficult and fundamental problems to be attacked in a new general and universal way shareable between all of them. That dimension consists in the parameter of the “distance between finiteness and infinity”, particularly able to interpret standard mathematics as a particular case, the basis of which are arithmetic, set theory and propositional logic: that is as a special “flat” case of Hilbert (...) mathematics. The following four essential problems are considered for the idea to be elucidated: Fermat’s last theorem proved by Andrew Wiles; Poincaré’s conjecture proved by Grigori Perelman and the only resolved from the seven Millennium problems offered by the Clay Mathematics Institute (CMI); the four-color theorem proved “machine-likely” by enumerating all cases and the crucial software assistance; the Yang-Mills existence and mass gap problem also suggested by CMI and yet unresolved. They are intentionally chosen to belong to quite different mathematical areas (number theory, topology, mathematical physics) just to demonstrate the power of the approach able to unite and even unify them from the viewpoint of Hilbert mathematics. Also, specific ideas relevant to each of them are considered. Fermat’s last theorem is shown as a Gödel insoluble statement by means of Yablo’s paradox. Thus, Wiles’s proof as a corollary from the modularity theorem and thus needing both arithmetic and set theory involves necessarily an inverse Grothendieck universe. On the contrary, its proof in “Fermat arithmetic” introduced by “epoché to infinity” (following the pattern of Husserl’s original “epoché to reality”) can be suggested by Hilbert arithmetic relevant to Hilbert mathematics, the mediation of which can be removed in the final analysis as a “Wittgenstein ladder”. Poincaré’s conjecture can be reinterpreted physically by Minkowski space and thus reduced to the “nonstandard homeomorphism” of a bit of information mathematically. Perelman’s proof can be accordingly reinterpreted. However, it is valid in Gödel (or Gödelian) mathematics, but not in Hilbert mathematics in general, where the question of whether it holds remains open. The four-color theorem can be also deduced from the nonstandard homeomorphism at issue, but the available proof by enumerating a finite set of all possible cases is more general and relevant to Hilbert mathematics as well, therefore being an indirect argument in favor of the validity of Poincaré’s conjecture in Hilbert mathematics. The Yang-Mills existence and mass gap problem furthermore suggests the most general viewpoint to the relation of Hilbert and Gödel mathematics justifying the qubit Hilbert space as the dual counterpart of Hilbert arithmetic in a narrow sense, in turn being inferable from Hilbert arithmetic in a wide sense. The conjecture that many if not almost all great problems in contemporary mathematics rely on (or at least relate to) the Gödel incompleteness is suggested. It implies that Hilbert mathematics is the natural medium for their discussion or eventual solutions. (shrink)